Remember 23 August, Ziua Naţională

„Trăiască 23 august, Insurecţia armată Antifascistă şi Antiimperialistă” sau „23 Agust, libertate ne-a adus” erau două dintre lozincile cel mai des folosite în anii socialismului în perioada când se apropia Ziua Naţională. 

Trecând peste polemicile care au urmat după 89, cei care au trăit acele vremuri îşi amintesc cu amuzament, unii cu nostalgie, despre ziua multaşteptată de toată naţiunea, pentru că, alături de 1 Mai, se peteceau acele perioade când era ceva concret de sărbătorit. Cel puţin în perioada anilor 80. 
Asta pentru că atunci, găsea românul banane, portocale, ceva carne de porc şi eventual cafea la Alimentara. În plus, dacă aveai noroc, la cofetării şi restaurante se putea cumpăra elexirul capitalist numit Pepsi. 

Însă, distracţia supremă era să cinsteşti eveimentul cu mici şi bere la toate colţurile străzilor principale, în parcuri sau la „iarbă verde”. Era singura zi din an când berea nu lipsea iar românul profita din plin, ştiind că vor urma zile lungi de secetă. 
Evident, micii şi berea se puneau în vânzare după demonstraţiile organizate în fiecare oraş. Era prea riscant să le fi găsit la prima oră. 



Fiecare zi de 23 august era sărbătorită cu mare fast, cu demonstraţii impresionante în întreaga ţară, dedicate în special Conducătorului Suprem. 



„Oamenii muncii de la oraşe şi sate” erau aduşi la manifestaţii, în special în marile oraşe, pe stadioane sau în zonele centrale, iar după masa steagurile, pancartele, tablourile cu comandantul suprem şi celelalte materiale de propagandă comunistă erau abandonate şi se trecea la partea a doua, mici, bere şi muzică. 



Erau manifestaţii cu tribună, cu lozinci, cu pancarte, în care erau amplificate realizări importane în producţie, aplauze muncitoreşti. Oamenii mergeau la fabrică şi de acolo veneau încolonaţi, iar în oraş aveau stabilit dinainte locul unde se aşează fiecare întreprindere, încât să nu rămână spaţii goale. 










După demonstraţie, lumea se întindea bine la distracţia, până târziu, mai ales că, în cele două sau trei ore, cât avea televiziunea emisie, nu puteai vedea decât cântece patriotice.